Julius Busack s-a născut în 1880 în Darup, lângă Münster, Germania, și s-a căsătorit cu Helene Kugelmann în 1908. Au locuit în Moers, unde Julius avea un magazin de îmbrăcăminte pentru bărbați și băieți și au crescut trei copii: Liese, Lore și Paul. După moartea Helenei în 1933, Julius a fost persecutat de naziști; magazinul său a fost confiscat în 1937, iar el a fugit la Amsterdam. În 1942 a fost deportat prin Westerbork la Auschwitz, obligat să muncească și a murit acolo la sfârșitul anului 1943. Ulterior, au fost amplasate pietre comemorative (Stolpersteine) la fostele sale adrese din Moers și Amsterdam.
Toți cei trei copii au supraviețuit războiului: Liese a emigrat în Australia via SUA; Lore s-a ascuns în Olanda înainte de a se muta și ea în Australia după 1950; iar Paul a fugit în Anglia, și-a schimbat numele în Peter Bently și a murit la Londra în 2012.
Josef Milter, născut în 1886 în vestul Ucrainei, și Jettchen Birnbaum, născută în 1887 în Fürth, Germania, s-au stabilit în Amsterdam după ani petrecuți în Germania, inclusiv la Berlin. Au avut o fiică, Lieselotte, născută în 1912 în Ulm. Josef a lucrat ca negustor și, mai târziu, pentru o scurtă perioadă, pentru distribuția de alimente a Consiliului Evreiesc, care oferea protecție temporară în timpul ocupației naziste. Familia a locuit în mai multe adrese din Amsterdam, adesea închiriind camere. În iunie 1943, Josef și Jettchen au fost arestați, deportați la Auschwitz o lună mai târziu și uciși la sosire.
Lieselotte și soțul ei, Abraham Goldwasser, originar din Auschwitz, Polonia, s-au mutat la Amsterdam împreună cu cei doi fii ai lor, Fred și Jacques. Părinții au fugit în Elveția, dar băieții au fost arestați mai târziu, trimiși prin Theresienstadt la Auschwitz și uciși în octombrie 1944. Lieselotte și Abraham au mai avut un fiu, Edward, în Elveția, în 1944, s-au întors în Olanda și au emigrat în Statele Unite în 1953. Rhane Franke-Michaelis, o văduvă de 86 de ani din Berlin, a fost înregistrată în Amsterdam în martie 1939 la adresa Beethovenstraat 99. O lună mai târziu, fiul ei Jean s-a alăturat ei, iar în iunie s-au mutat în camere mobilate pe Stadionweg 57-III. Rhane era văduvă din 1925; Jean, în vârstă de 52 de ani, era agent comercial necăsătorit. Sora lui Jean, Lucie, locuia deja în Amsterdam împreună cu soțul ei, Max Löwenberg, și fiica lor, Ruth, care emigrase în Africa de Sud în 1937, se căsătorise cu Peter Oppenheim și avea un fiu născut în 1940. Rhane și Jean au fost trimiși la Westerbork în martie 1943 și deportați cinci zile mai târziu la Sobibor. Rhane a fost ucis la sosire; Jean a fost forțat să muncească acolo până la moartea sa, în iunie 1943. Lucie, care beneficia de protecție temporară datorită muncii sale pentru Consiliul Evreiesc, și Max au fost totuși arestați în 1943 și deportați la Bergen-Belsen în februarie 1944. Max a murit acolo, în timp ce Lucie a supraviețuit.
Această poveste a fost tradusă automat și poate conține erori. Afișează textul în engleză
