Farta a trei tineri evrei și amintirea pietrelor de poticnire În 1908, Siegfried Kanstein se naște în Germania. După o copilărie lipsită de griji, se mută la Oisterwijk, în Țările de Jos, unde se angajează la fabrica de pielărie Adler & Oppenheimer în 1928. În 1938, devine cetățean olandez și se căsătorește cu Elisabeth Wolff, fiica familiei Wolff din Arnhem, în 1940. Ei trăiesc fericiți în Oisterwijk, în timp ce sora mai mică a lui Elisabeth, Cato, lucrează ca secretară. Odată cu creșterea persecuției evreiești în 1942, Siegfried și familia Wolff plănuiesc să fugă în Elveția. Cu toate acestea, ei sunt arestați în Franța și internați în lagărul de la Drancy. La 11 noiembrie 1942, ei sunt transportați la Auschwitz, unde sunt uciși imediat la sosire. Siegfried avea 34 de ani, Elisabeth 27, iar Cato 23. Părinții și fratele lui Elisabeth, Max, supraviețuiesc războiului ascunzându-se în Belgia. După război, Max se întoarce în Țările de Jos, unde participă la eliberarea țării cu Brigada Prințesei Irene. Trei pietre de poticnire au fost amplasate în fața casei lor din Oisterwijk pentru a-i aminti pe Siegfried Kanstein, Elisabeth Kanstein-Wolff și Cato Wolff. Videoclipuri și interviuri sunt disponibile pentru a împărtăși și comemora povestea lor.
Această poveste a fost tradusă automat și poate conține erori. Afișează textul în engleză
