La vârsta de 36 de ani, Moses Fischler a părăsit Olecyze, din Polonia, pentru a se stabili în Anvers. Și-a găsit o locuință în Borgerhout, la numărul 9 de pe strada Spillemansstraat. Ulterior, s-a mutat la numărul 108 de pe strada Cruyslei, în Deurne. Soția sa, Serka Holländer, și cei cinci copii ai lor nu reușiseră încă să i se alăture. În octombrie, el a depus o cerere de reîntregire a familiei, în care a declarat: „Pot să le asigur cele necesare”. Serka Holländer și copiii au primit permisiunea de a călători în Belgia în 1929. Sonia Laja s-a născut în 1922, Hudes (Lisa) în 1925, Munisz în 1929, Beile Rachel (Bertha) în 1927 și Abraham Aron (Bram), născut în 1924. După reunire, familia, profund religioasă, s-a stabilit la adresa Lanteernhof 13, în Borgerhout. Moses Fischler era negustor de diamante. În 1933, cel mai mic dintre copii, Jozef, s-a născut în Berchem. În mai 1940, fiul cel mare, Abraham Fischler, în vârstă de 16 ani, a fugit singur în Portugalia. Prin corespondență, Abraham a păstrat legătura cu familia care rămăsese în Anvers. Primea vești despre viața de zi cu zi, rezultatele școlare (ale fraților săi de la școala Jesode Hatora), meciurile de fotbal, noua coafură a surorii sale, o ieșire care a trebuit anulată din cauza vremii nefavorabile și așa mai departe. Corespondența dezvăluie, de asemenea, anxietatea și disperarea din cadrul familiei. Fie că primiseră fotografiile pe care le trimisese, fie că se plângeau că Abraham nu le trimitea vești despre el prea des, fie că îi cereau să le trimită colete. Corespondența s-a întrerupt când Abraham a plecat în Cuba. Cu puțin timp înainte de invazia germană, familia Fischler s-a stabilit la numărul 23 de pe strada Bouwhandelstraat din Borgerhout. Hudes a fost prima victimă. La vârsta de 17 ani, a primit o înștiințare de mobilizare pentru a se prezenta la muncă și s-a prezentat la cazarma Dossin. Acolo, a fost repartizată la Transportul III. La sosirea la Auschwitz-Birkenau, a fost selectată pentru muncă forțată. Nu a supraviețuit nici măcar o lună în condițiile îngrozitoare din lagărul de muncă. Decesul ei a fost înregistrat la 14 septembrie 1942. În noaptea de 28 spre 29 august 1942, în timpul Șabatului, ziua săptămânală de odihnă în care familiile se reunesc, Sipo-SD, cu ajutorul a peste 100 de ofițeri de poliție din Anvers, a izolat un perimetru extins. Familia Fischler se afla în interiorul acestui perimetru. A fost percheziționată doar o parte a străzii, dar tocmai aceea în care locuiau ei. Pe 29 august, familia Fischler a fost dusă la Cazarma Dossin, unde, două zile mai târziu, a fost urcată în Transportul VII cu destinația Auschwitz-Birkenau. Nu s-au mai întors niciodată. Pe 26 ianuarie 1945, Abraham a trimis o carte poștală din Cuba, deoarece încă nu avea vești despre familia sa. După eliberare, Abraham s-a întors la Anvers. Nu și-a mai revăzut niciodată părinții, frații și surorile. Aceștia „plecaseră fără să lase o adresă”.
Această poveste a fost tradusă automat și poate conține erori. Afișează textul în engleză