Julius Dellheim, născut la Mutterstadt pe 6 iunie 1885, era un negustor de cai căsătorit cu Amalie Marum, născută la Bingen pe 7 iunie 1891. Cei doi aveau doi copii, Alfred și Tilli, și locuiau pe strada Friedensstraße nr. 8. După pogromul din noiembrie 1938, locuința lor a fost distrusă de o unitate SA. Julius a fost arestat și dus la Dachau, întorcându-se câteva săptămâni mai târziu grav rănit. Amalie l-a trimis pe Alfred în Anglia cu un Kindertransport în ianuarie 1939, salvându-i viața. Julius, Amalie și Tilli au fost deportați la Gurs pe 22 octombrie 1940, trecând mai târziu prin Rivesaltes și Drancy înainte de a fi deportați la Auschwitz pe 4 noiembrie 1942. Alfred, singurul supraviețuitor, a trăit ulterior în Germania de Est și a murit la Berlin în 2003.
Fritz Dellheim, născut la Mutterstadt în 1898, s-a căsătorit cu catolica Maria Weißbrod în 1922. Deoarece Fritz era evreu, căsătoria lor a fost clasificată ulterior de naziști drept „căsătorie mixtă”. Cei trei copii ai lor, Ruth, Harri și Isolde, au fost botezați catolici, dar etichetați drept „pe jumătate evrei” de către regim. Fritz a avut diverse slujbe și, în 1932, a ocupat funcția de al treilea șef al comunității evreiești. După pogromul din noiembrie, a fost trimis la Dachau ca prizonier în „custodie protectivă” și eliberat câteva săptămâni mai târziu. Familia a scăpat de deportarea la Gurs datorită originii catolice a Mariei, dar Fritz a fost nevoit să se ascundă de mai multe ori într-o groapă săpată în pământ pe proprietatea familiei Unold. Spre sfârșitul războiului, când și „pe jumătate evreii” erau amenințați cu deportarea, familia a fugit spre Edenkoben și a supraviețuit. Ruth a contribuit ulterior la păstrarea istoriei evreiești a orașului Mutterstadt.
Această poveste a fost tradusă automat și poate conține erori. Afișează textul în engleză
