Willem Sons și Liesje (Elisabeth) Menist s-au căsătorit în 1928 și s-au mutat la Sarphatistraat 195-II în 1933. Willem a crescut cu șapte frați; mama sa Rachel a murit în 1925, iar tatăl său Emanuel în 1939, scutindu-l de persecuția nazistă care a distrus mai târziu întreaga familie Sons - niciunul dintre frați nu a supraviețuit războiului, deși unii nepoți au supraviețuit. Liesje provenea dintr-o familie de șase copii. Sora ei a murit în 1929; mama ei, Klara, a murit acasă în 1942, în timp ce tatăl ei, Meijer, un tăietor de diamante, și aproape toți ceilalți frați ai ei au fost uciși în Holocaust. Willem a lucrat ca agent comercial de făină și a consiliat Consiliul Evreiesc cu privire la aprovizionarea cu pâine, care a acordat familiei sale un Sperre, protejându-i temporar de arest, însă majoritatea Sperren-urilor au fost anulate în 1943. În mai 1943, familia a fost forțată de naziști să se mute în Krugerplein, o tactică de intimidare, înlocuind o familie de evrei deportați, trimisă la Sobibor. În timpul raidului în masă din 20 iunie 1943 din Amsterdam Sud și Est, Willem, Liesje și copiii lor au fost arestați, trimiși la Westerbork și deportați cu un tren de marfă pe 29 iunie, împreună cu aproape 2 400 de persoane, inclusiv 482 de copii. Trenul a ajuns la Sobibor pe 2 iulie 1943, iar familia Sons a fost ucisă în aceeași zi.
Această poveste a fost tradusă automat și poate conține erori. Afișează textul în engleză
