În miezul nopții, agenții Gestapo-ului german efectuează o razie în mai multe locuințe din Tessenderlo și îi arestează pe Frederic, Petrus, Frans, Albert și Jozef, toți membri ai grupului de rezistență BNB. Acuzați de activități de rezistență și de ajutorarea persoanelor ascunse, aceștia sunt deportați în Germania și trimiși în diferite lagăre de muncă și de concentrare, din care niciunul nu se mai întoarce.
Când intră în lagărul de concentrare de la Buchenwald, Petrus citește cuvintele „Jedem das Seine ” deasupra porții. Dar ce a făcut acest tânăr de 18 ani pentru a merita un astfel de destin? În calitate de mecanic de biciclete, el repară ocazional biciclete și motociclete pentru luptătorii din rezistență și pentru cei ascunși, însă Gestapo-ul nu găsește prea multe alte motive pentru a-l acuza.
Cel mai mare act de rezistență al lui Petrus este refuzul său de a-și trăda prietenii. Nici amenințările, nici tortura nu îl pot face să-i trădeze, iar colegii săi din BNB (Mișcarea Națională Belgiană) îi sunt profund recunoscători pentru curajul său, mai ales având în vedere vârsta sa fragedă.
Munca forțată brutală devine în cele din urmă prea grea pentru Petrus. Nefiind în stare să mai muncească, este urcat într-un transport destinat prizonierilor bolnavi. Nu știm exact cum a murit, dar probabil era atât de slăbit încât nu a supraviețuit călătoriei.
Pentru mama lui Petrus, arestarea lui a venit ca o surpriză totală. Ea nu știa nimic despre implicarea lui în BNB. După război, a rămas singură: soțul ei murise înainte de război, iar fiul ei cel mare a plătit cu viața refuzul său de a vorbi.
Această poveste a fost tradusă automat și poate conține erori. Afișează textul în engleză
