Andreas Storckel (1884-1945) locuia la 127 Pleinstraat și era un lucrător feroviar pensionar când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial. Împreună cu soția sa Pauline Lefèvre și fiica lor Anna, s-a alăturat grupului de partizani 34 al Frontului Independenței.
Cum veteran și pompier din Primul Război Mondial, Storckel a ales să se alăture rezistenței. Casa sa din Pleinstraat a servit drept punct de comandă pentru mișcările de rezistență. El a distribuit ziare clandestine, a oferit adăpost unor luptători proeminenți ai rezistenței, precum François Daman și Godfried Dreesen, a luat parte la operațiuni de sabotaj și a ascuns muniție. Casa sa a devenit un centru al rezistenței armate împotriva ocupanților germani. Storckel a fost, de asemenea, vecinul lui Hortense Daman, care a fost, de asemenea, activă în rezistență în tinerețe.
În februarie 1944, Storckel a fost arestat și încarcerat în Fort Breendonk. La 8 mai 1944, a fost deportat în lagărul de concentrare Buchenwald. Acolo a murit în timpul muncii forțate într-o mină de sare pe 6 martie 1945, cu mai puțin de șase săptămâni înainte de eliberare. Avea 60 de ani și a lăsat în urmă o soție, patru copii și doi nepoți.
Această poveste a fost tradusă automat și poate conține erori. Afișează textul în engleză
