Nathan și Heintje erau evrei religioși care și-au crescut cei șase copii (dintre care doi au murit de tineri) în tradițiile iudaice. Membri activi ai comunității evreiești din Lochem, Nathan a prezidat Gewre Talmoed Thora, o asociație de studiu biblic, în timp ce Heintje a strâns fonduri în 1922 pentru victimele pogromurilor din Ucraina și a fost președinte al Bigdei Koudesj, care gestiona obiectele rituale la sinagoga din Lochem. Dincolo de comunitatea evreiască, Heintje a fost implicată în Comitetul municipal pentru prevenirea absenteismului școlar din 1923 până în 1935. În aprilie 1942, Nathan și Heintje s-au mutat la Zwolle pentru a locui cu o fiică și un ginere, dar au fost nevoiți să se mute la Amsterdam opt luni mai târziu. În ciuda muncii lor pentru Consiliul Evreiesc, au fost deportați la Westerbork pe 25 mai 1943 și apoi la Sobibor, unde au fost uciși la sosire pe 23 iulie 1943. Fiii lor Manuel și Simon Philip au avut aceeași soartă în acea zi, în timp ce fiul Salomon a fost ucis mai devreme în iulie. Copiii lor Aaltje, Alexander, Rika și Rosette au supraviețuit războiului în clandestinitate.
Această poveste a fost tradusă automat și poate conține erori. Afișează textul în engleză
