Elisabeth Andriesse a crescut în Vlissingen. Când avea în jur de cincisprezece ani, tatăl ei a decis să se mute în Belgia. În Anvers, Elisabeth s-a căsătorit cu Pinkas Spira, un bărbat polonez, iar cuplul a avut un fiu, Jean. Pentru că a rămas în Belgia după expirarea permisului său de ședere de 10 zile, Pinkas a devenit apatrid. Din cauza căsătoriei sale, Elisabeth a împărtășit acest statut. Prin urmare, familiei sale nu i s-a permis să treacă frontiera franceză. Părinții ei și fratele ei, Lou, au fost lăsați să facă acest lucru. Ei au călătorit în Indiile Olandeze de Est și au ajuns în cele din urmă în lagărele japoneze. Elisabeth, Pinkas și fiul lor s-au întors la Anvers și au locuit pe Herculusstraat 1 în Berchem. În toamna anului 1941, au reușit să ajungă clandestin în zona liberă din Franța. Dar evreii nu erau în siguranță nici acolo. Ei au făcut toate eforturile pentru a-și continua fuga.
Pinkas reușește să treacă Pirineii în Spania. Elisabeth și Jean cad în mâinile unei rețele necinstite de passeurs. Ei sunt prinși în timpul primei lor încercări de a fugi, dar sunt eliberați în schimbul unor mite mari. O a doua încercare se dovedește fatală: sunt arestați și transportați la Drancy. De acolo, pleacă cu al 76-lea transport spre lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, unde sunt imediat uciși. Elisabeth are 36 de ani, iar Jean 6. Ingrid Vander Veken a scris cartea tulburătoare "Verloren" (Pierdut) despre experiențele tragice de război ale lui Elisabeth Andriesse și ale familiei sale. (Pelckmans, ISBN 978 94 6434 161 4).
Această poveste a fost tradusă automat și poate conține erori. Afișează textul în engleză
